Fața nevăzută a Sălajului: cum arată cu adevărat SĂRĂCIA

Sunt sute de copii ai Sălajului care seară de seară adorm nemâncați. Nu au nici măcar cu ce se încălța peste zi și fac schimb de papuci atunci când ies afară din casă. E mult spus casă, mai degrabă din odaia lor improvizată cu chirpici și cu bucăți de mobilă, care de pe unde au reușit să le strângă. O jucărie primită pentru ei e mană cerească, iar o ciocolată e considerată un dar divin, pentru că nu au această ocazie decât atunci când se mai gândește cineva la ei, sau uneori, odată la patru ani, atunci când e nevoie de masă de manevră.

De multe ori ne facem că nu vedem. Parcă suntem prea prinși cu problemele noastre. Prea agitați cu traiul cotidian. Dar dincolo de agitația orașului, de frumusețea locurilor și de viața de la țară, la doi pași de noi se întinde un tărâm nedescoperit de marea majoritate a populației. Acest tărâm poartă denumirea de…”sărăcie lucie”.

Sărăcia este prezentă în județ și apasă dur pe umerii tuturor celor care din decembrie 1989 s-au perindat pe la conducerea țării și a județului. La acești oameni, care trăiesc undeva izolați de restul lumii, izolați de comunitate, politicienii ajung maxim din patru în patru ani.

La fiecare patru ani sunt masă de manevră, pentru că sunt mulți, iar votul lor poate face diferența. Li se promit multe. Vin la ei tot felu` de domni cu hârtii și proiecte, pe care tot acei domni le aruncă imediat după ce au plecat din târămul sărăciei.

Cea mai mare problemă însă a acestora este lipsa de educație. Fără acces la școală, cu drumuri greu accesibile, fără interent, dar în sepcial fără curent, acești copiii sunt sortiți pierzaniei. Și așa se mai naște o generație care poate pune România și Sălajul într-o lumină nefavorabilă.

Nici nu s-a chinuit însă cineva să găsească o soluție pentru ca acești copiii să poată frecventa cu adevărat școala. Și nu, pentru ei nu e vorba de școala care te face să fii disperat după note. Pentru acești copii contează școala care te educă, care te învață să ajungi om mare, care îți arată exemple și îți oferă adevărate lecții de viață.

În campania noastră de 1 Decembrie am întâlnit sute de astfel de copii care nu au nici măcar ce îmbrăca. Comunitatea de rromi de la granița Sălajului cu Maramureșul în zona Năpradea trăiește în condiții deplorabile. Aici, din patru în patru ani li se promite un panou solar pentru a avea electricitate. Și cu promisiunea rămân.

La Ciocamni e aceeași situație. Copii disperați după un sâmbure de educație.

Nu putem judeca dacă își doresc sau nu să fie educați, atâta timp cât noi nu le-am putut asigura un minim de acces la educație sau un loc de muncă. Sau orice astfel încât să fie integrați.

Iar ca tabloul să fie desăvârșit, aici nu e loc de interpretat. Sunt situații clare, stări de fapt, sunt certitudini.

Nu știm dacă acești oameni ar refuza educația, atât timp cât aceasta ar fi oferită în adevăratul sens al cuvântului.

Cunoaștem însă numeroase exemple care prin educația oferită au reușit să se dezvolte, iar de la traiul în colibe improvizate au ajuns la mașini, haine și condiții demne de un trai decent. Da, multe s-au realizat cu sprijinul bisericii neoprotestantă, cum e și cazul celor de la Vârșolț. Dar, dacă asta are efect pentru  ei, de ce să nu încercăm?