VIDEO. Povestea sfâșietoare a unui copil din Cristolț. Umilit de autorități și doctori, Antonio are nevoie de ajutorul nostru pentru a câștiga lupta cu o boală nemiloasă
Lacrimile din ochii mamei, o femeie modestă, de la țară, și mângăierile acesteia pe frunte reușesc să-l mai țină astăzi în viață pe Antonio, copilul în vârstă de 15 ani al familiei Bodea din satul Cristolț. Pentru familie speranța că Antonio va deschide ochii și mâine vine doar în urma rugăciunilor către Cel de Sus, pentru că cei de jos l-au dat afară din spital, cu un tratament prea costisitor pentru cei 1.800 de lei pe care îi câștigă familia muncind într-o fabrică din Jibou. (vezi mărturia familiei în materialul video de la finalul articolului)
O cruce sprijinită la tâmplele copilului, o icoană a Maicii Domnului Făcătoare de Minuni și alinarea familiei, atât are Antonio Cristian, copilul care săptămâna aceasta își va sărbătorii ziua de naștere luptând pentru viață. Antonio a fost la patru spitale, a primit patru diagnostice diferite, iar apoi a fost trimis acasă, pentru că spitalele de pediatrie din România nu au un loc și pentru el din cauza cazurilor prea multe de coronavirus.
Antonio se agață astăzi de orice speranță de a trece peste această grea încercare! Prezența noastră în cameră l-a făcut pe copil să respire din ce în ce mai tare, din răsputeri și să încerce să ne spună că are nevoie de oamenii cu suflet mare pentru a putea trăi. Antonio vrea să se mai bucure de lumina zilei de mâine și de tot ce îi poate oferi familia în micuța lor gospodărie din sat.
Până mai ieri, Antonio Cristian era un copil care aducea multă bucurie familiei, alături de ceilalți frați ai săi. A învățat la Școala din Cristolț, știa matematică foarte bine, iar visul său era să ajungă la un liceu de profil, pentru a reuși să devină om mare. Toate visele și speranțele familiei s-au ruinat însă în iunie anul trecut.
Copilul a început să se simtă rău, iar familia a mers cu el la Spitalul din Jibou, așa cum ne mărturisește mama acestuia. Acolo a fost pus să aștepte patru ore în frig, din cauza condițiilor de prevenire a coronavirusului. A ajuns să fie văzut de un medic iar diagnosticul pus a fost aprindere de plămâni. Doar că între timp, Antonio a început să se simtă mai rău, iar medicii din Jibou au chemat o ambulanță care l-a transportat la Spitalul Județean din Zalău. Până să ajungă însă la spitalul din municipiu, starea de sănătate a copilului a început să fie și mai gravă.
La Zalău a fost supus mai multor investigații și a primit al doilea diagnostic – tumoare pe creier. De la Zalău a fost trimis spre Cluj-Napoca. Familia l-a pregătit pe Antonio pentru operație, sperând ca doctorii să facă o minune. Nu s-a întâmplat asta, deoarece Antonio a fost supus unor noi analize, din care a reieșit că nu are tumoare pe creier, ci encefalită. I s-a oferit tratament, iar apoi a fost mutat la Clinica Pediatrie II din Cluj-Napoca. Aici a primit al patrulea diagnostic – encefalită și TBC.
Cu lacrimi în ochi, așa cum a fost și când ne-a povestit toate cele petrecute, mama copilului s-a adresat doctorilor implorându-i să facă o minune. Femeia a crezut și încă crede într-o mare minune de la Dumnezeu, însă nu de aceeași părere au fost și medicii care au început să-i râdă în nas, să o batjocorească și să-i spună că pentru Antonio zilele sunt pe sfârșite și să nu se mai gândească nici la minuni de la Dumnezeu, nici de la doctori.
Puși din nou pe drumuri, părinții nu și-au pierdut speranța. Au sunat la o clinică din București, dar au fost refuzați pe motiv că sunt în renovări. În cele din urmă au ajuns la Sibiu, la Asociația „Dr. Carl Wolf” a Bisericii Evanghelice din România. Antonio a stat aici internat până pe 24 martie anul acesta, când i s-a spus că trebuie trimis acasă, asta pentru că poate fi tratat și de acasă, în sânul familiei.
Antonio este acum acasă, acolo unde este îngrijit de părinți într-o cameră din micuța gospodărie a familiei. Părinții lui au ajuns în culmea disperării și nu mai știu ce să facă. Nu au habar ce tratament exact ar trebui să-i ofere micuțului, și îi administrează doar câteva medicamente prescrise de cei din Sibiu. Nu știu care sunt șansele pentru ca Antonio să trăiască, asta pentru că nu au bani și putere să ajungă la clinici private din România, pentru că cele ale Statului Român, acolo unde au contribuit la CAS și impozite sunt pline cu coronavirus.
Și dacă familia Bodea nu a fost umilită suficient în spitalele din România, atunci cu siguranță a fost supusă batjocorii, cel puțin mentale, a autorităților publice. Antonio este înscris în lista persoanelor cu handicap și ar trebui să primească ajutor de handicap grav cu însoțitor. 1.300 de lei este acest ajutor, suficient cât să i se poată cumpăra medicamente, pansamente și speranța zilei de mâine. Antonio ar trebui să fie vizitat și de un asistent social care să sprijine și să îndrume familia.
Nu se întâmplă însă asta, deoarece primarul comunei Cristolț a decis ca în loc să ofere lunar această indemnizație, așa cum prevede legea, el o oferă anual. Astfel, zilele trecute familia a primit indemnizația pentru lunile octombrie, noiembrie și decembrie a anului 2020!
L-am contactat și pe primarul comunei Cristolț, Ioan Cheșeli, care ne-a recunoscut că a decis să ofere banii anual sau la 6 luni datorită faptului că așa s-a înțeles cu ceilalți 22 de beneficiari ai ajutorului de handicap din comună. Într-o notă lipsită de umanitate, primarul ne-a declarat telefonic, după mai multe încercări de a lua legătura cu el, că „nu am bani nici de salarii, dar să plătesc indemnziația pentru handicap”.
„Nu am primit bani de la Guvern. Nu avem nici să plătim salariile, dar să plătim acest drept pentru cei cu handicap”, a spus primarul Cheșeli.
De cealaltă parte, consilierii locali din comună îl contrazic pe primar și susțin că banii există, pentru că au vorbit cu cei de la Trezorerie. Mai mult, aceștia susțin că au ridicat problema și în ședințele de consiliu local, însă fără succes.
„Banii se virează în Trezorerie la fiecare început de an. Am discutat cu cei din Trezorerie. Primarul a decis însă să nu meargă să-i ridice pentru a îi putea oferi lunar, ci doar anual”, ne spune Cristian Nechifor, liderul consilierilor locali ai opoziției.
Am luat legătura și cu fostul viceprimar din comună în legislatura 2016 – 2020, fost candidat la Primăria Cristolț, care a confirmat că în comună se știe de acest caz, dar nimeni nu s-a implicat activ în găsirea unei soluții și toată lumea ridică din umeri, lăsând să treacă astăzi, că mâine mai vedem ce va fi.
Acum Antonio este acasă, fără un tratament adecvat, fără să fie văzut de un medic, fără speranța zilei de mâine. Doar rugăciunile părinților îl mai țin în viață și cei 1.800 de lei pe care stâlpul familiei îi câștigă la o fabrică din Jibou.
Cei care doresc să-i întindă o mână de ajutor lui Antonio, pentru ca familia să meargă la un spital privat din România unde să fie din nou investigat și pentru ca acesta să poată lupta cu boala o pot face donând chiar și un leu în contul de mai jos. Pentru alte detalii, vă stăm la dispoziție la adreasa de e-mail eduard@salajulliber.ro.
RO81BRDE320SV22071193200 – deschis la BRD Jibou, titular Victor Bodea, tatăl copilului
Un reportaj Sălajul Liber, semnat de Eduard FARCAȘ, cu sprijinul lui Doru Meseșan și Cristian Nechifor.
„Nu avem nici să plătim salariile, dar să plătim acest drept pentru cei cu handicap”, a spus primarul Cheșeli.
M…ii ma-tii de cretin
Poate gasiti sprijin la acest mare ,,OM” ! care are radacini la noi in Salaj : – Dr. Mindea Stefan a înfiinţat prima secţie de Neurochirugie Minim Invazivă la Universitatea Stanford, fiind cel mai tânăr şef de secţie din istoria acestei universități. În prezent, Doctorul Mindea tratează și operează la Constanța, iar duminica slujește ca diacon la Biserica Nașterea Maicii Domnului din oraș.
Timp de cinci ani consecutivi a fost premiat în Top 5 cel mai bun neurochirurg al Universității Stanford. După 35 de ani petrecuți în SUA, unde a devenit unul dintre cei mai renumiți neurochirurgi, specializat în neurochirurgie minim invazivă și chirurgie oncologică spinală, Dr. Ștefan Mindea a decis să se întoarcă în țară, împreună cu soția și cei șase copii ai săi, la Constanța.
„Credinţa în Hristos este esenţa vieţii, legătura cu Dumnezeu fiind esenţială pentru existenţa noastră ca oameni. Haideți să facem un exercițiu de imaginație și să vedem dacă viața în afara divinității ar avea vreun sens. Bineînțeles că nu!”, a declarat pentru Lumea Credinţei.
În ceea ce priveşte partea profesională din domeniul medicinei, neurochirurgul a evidenţiat că rugăciunea şi credinţa în Dumnezeu sunt foarte importante.
„În neurochirurgie lucrurile sunt ceva mai complicate decât s-ar părea și asta pentru că în cazurile grave, în cancere, în metastaze, te uiți spre Cer și aștepți ca Dumnezeu să te ajute să iei decizia cea mai înțeleaptă. De obicei, eu mă rog de când pacientul vine la consultație până în momentul în care iau decizia de a-l opera”
(sursa internet) ……Gasiti date de contact pe google…..Doamne ajuta !