Povestea de viață incredibilă a profesorului Vasile Bulgărean: de Crăciun împodobea lampa

Vasile Bulgărean este fiu al satului Zalnoc. Născut pe 24 octombrie 1965, profesorul de matematică reeditează clipele petrecute în copilărie, când învăța la lampa cu petrol, mergea prin noroi peste un kilometru până la școală și se bucura când împodobea lampa de Crăciun.

Zalnoc este un sat aparte al Sălajului. De istoria satului se leagă și istoria Băilor Termale unde se spune că s-a tratat și Maria Tereza. Un alt loc cunoscut al satului din comuna Bobota este „masa Pinții”. Marea problemă a satului, la fel ca în multe alte localități, a fost colectivizarea, cu atât mai mult cu cât în Zalnoc erau numeroase comunități de slovaci și evrei.

De remarcat că bunicul profesorului Vasile Bulgărean nu a fost înscris în CAP. Din cauza acestui fapt, dar și pentru că avea locuința în locul numit „Sub Coastă”, lângă izvorul cunoscut cu numele „sub Mal”, acesta nu a primit aprobare să se racordeze la rețeaua de electricitate.

„Am învățat la lumina lămpii până în clasa a VII-a. Și pentru că tot suntem în postul Crăciunului îmi aduc aminte cu drag de obiceiul împodobitul lămpii, lucru pe care mama îl făcea cu mult fast”, ne mărturisește profesorul.

Viața profesorului Bulgărean se leagă mult de cea a buniciilor săi. Bunicul său a luptat pe front în Primul Război Mondial ajungând până în Italia, iar bunica din partea mamei a vizitat în 1933 Statele Unite ale Americii de unde a venit cu multe haine.

Bunicul său s-a opus colectivizării impuse de Partidul Comunist, astfel că din 1962 până în 1970 când a plecat la ceruri la vârsta de 80 de ani nu a prmimit niciun ajutor.

„Am fost nepotul care a dormit cu el până a plecat și am continuat ceea ce am învățat de la el – să mă opun regimului comunist, motiv pentru care la începutul aniilor `90 am aderat la mișcarea creștin democrată, unde am rămas până în ziua de astăzi. Mi-au rămas întipărite puternic în minte multe amintiri cu bunicul meu”, ne mai spune Bulgărean.

Vasile Bulgărean se relaxează cel mai mult în satul copilăriei, Zalnoc, „sub Coaste”. Pe vremuri acolo stătea și asculta povești de viață de la baciul Gheorghe Farcaș, participant la la Doilea Război Mondial.

Școala generală a absolvit-o în satul natal, cu colegi de excepție. Dintr-o generație de 33 de elevi, au absolvit școala 29. Cât a fost elev, își amintește că era noroi peste tot. Mergea un kilometru prin noroi la școală, doar pentru a învăța carte. Astăzi, profesorul susține că este asfalt peste tot în sat, dar școala este pustie. Din acest motiv în toate campaniile electorale susține că ar trebui să se investească mai mult în educație și în școală deâct în drumuri asfaltate.

Vasile Bulgărean își amitește cu drag și de obiceiurile din sat – când era nuntă în sat primea 100 de lei să participe, dar pe acea vreme tot satul era chemat la nuntă în cort.

„Dacă ar fi să aleg unde să mă nasc, tot Zalnoc aș alege. Erau obiceiuri frumoase precum mersul la biserică în fiecare duminică, colindatul pe categorii de vârstă – mergeam cu Steaua, apoi cu Pomul și mai apoi cu Viflaimul. Îmi amintesc și de nunțile din cort. Primeam 100 de lei de la mama să merg la nuntă. Atunci participa tot satul la o nuntă”, ne povestește Vasile Bulgărean.

Vasile Bulgărean a urmat Facultatea de Matematică din București, iar apoi a ajuns profesor la Balc, în județul Bihor. Ulterior, în 1990 s-a mutat la Liceul numărul 1 din Zalău, astăzi Colegiul Tehnic „Alecsandru Papiu Ilarian”, iar din 1997 a ajuns director la Școala „Corneliu Coposu” din Zalău, unitate de învățământ ce s-a construit în timpul mandatului lui Vasile Bulgărean.

A ajuns apoi inspector școlar general, a trecut ulterior la conducerea Colegiului Național „Silvania”, ridicând această unitate de învățământ la cel mai înalt nivel din România, iar astăzi îl regăsim din nou la conducerea Inspectoratului Școlar Județean.