L-am întâlnit pe cel mai izolat sălăjean. Pustnicul, neștiut, din inima pădurii

Undeva în Sălaj, într-o vale pe unde picior de om nu trece locuiește Ion a Vântului, un pustnic în vârstă de 85 de ani. Nu ște exact cum a ajuns acolo, dar nici nu mai vrea să plece.

Are 85 de ani și locuiește de când se știe undeva, izolat de tot ce înseamnă modern, în zona cunoscută drept în „vârf la Vântu”, acolo unde comuna Cristolț are graniță cu Zalha. În buletin scrie sat Văleni, în realitate pentru a ajunge la primul lui vecin trebuie să străbată peste 5 kilometri, pe jos, pe drum de munte.

La Ion a Vântului sau Ioan Colciar, așa cum este în buletin, nu ajunge nimeni, decât două-trei mașini a pasionaților de off road și cei doi copii ai lui, care îl mai vizitează din când în când. În rest, își alină singurătate alături de câinii pe care îi are și din când în când, mai stând de vorbă cu câte un cioban care se află cu oile în transhumanță.

A rămas singur de 7 ani, după ce soția lui a murit. De atunci, își ocupă timpul cu ce poate. Oricum, spune acesta, aici zilele trec altfel, mult mai greu.

Acum, pentru că este sezonul fructelor, culege prune și pere, pentru a face pălincă. Nu merge cu ele în sat, pentru că este prea anevoie pentru el să scoată sacii plini de prune pe cărările muntelui, așa că și-a improvizat un cazan. De când se lasă toamna peste pădurile că îi brăzdesc valea unde locuiește se apucă la fiert pălincă. Iar pe iarnă e gata.

Nu știe cum a ajuns să locuiască singur. Nici nu știe dacă a fost acolo cândva un sat. Tot ce știe e că mai jos de el există o casă pustiită, acolo unde a locuit tatăl lui. Și atât. Doar un izvor de apă pură și cristalină mai are în apropiere.

Totuși, îi place viața din vârf de munte. E liniște. Din mai nu a mai ieșit în sat, atunci când a fost după ceva hârti. În rest, se descurcă cum poate.

Alimentele și le procură cum poate, pensia nu e mare, însă e suficientă cât să poată trăi. Totuși, ne povestește acesta, a avut noroc să-i mărească cineva pensia, pentru că înainte avea doar 49 de lei pe lună. Acum e ceva mai bine.

Pentru el singurătatea a ajuns un mod de viață. Nu știe însă pentru cât timp, pentru că are 85 de ani, iar în curând simte că se va duce și el, de aceea e fericit să mai vadă câte un om care îi trece pragul căsuței.