Clipe de coșmar pentru un șofer din Sălaj, în Norvegia: în condiții meteo extreme și-a pierdut cunoștința. Cazul a fost clasat, dar Judecătoria Zalău a admis plângerea avocatului Bogdan Ilea

Prin încheierea definitivă din 21 septembrie 2026, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Zalău a admis plângerea formulată de persoana vătămată B.G., reprezentată de Cabinet de Avocat Ilea George-Bogdan. Plângerea a fost formulată în temeiul art. 340 Cod procedură penală și viza două acte ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău, emise în dosarul nr. 681/204/P/2025: ordonanța de clasare din 6 mai 2026 și ordonanța prim-procurorului din 8 iulie 2026, prin care a fost respinsă plângerea împotriva acestei soluții.

Cauza privește infracțiunea de vătămare corporală din culpă, în forma agravată prevăzută de art. 196 alin. (3) Cod penal, respectiv săvârșirea faptei ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii ori pentru efectuarea unei anumite activități. Persoana vătămată este șofer de transport internațional. În data de 3 februarie 2025, aflat în Norvegia, a fost pusă în situația de a repoziționa singură încărcătura vehiculului, în timpul nopții. Operațiunea s-a desfășurat în condiții meteorologice extreme: aproximativ -15°C, ninsoare, polei și rafale puternice de vânt. În urma accidentului, victima și-a pierdut cunoștința și și-a revenit abia a doua zi dimineață.

Procurorul a dispus clasarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I Cod procedură penală, reținând că fapta nu este prevăzută de legea penală. Rațiunea soluției a fost transferarea integrală a culpei asupra victimei, coroborată cu invocarea unui „factor extern imprevizibil”, rafala de vânt. Prim-procurorul a menținut soluția pe un temei distinct. A reținut neîntrunirea elementelor de tipicitate obiectivă, deși consecințele medico-legale ale faptei nu fuseseră stabilite prin nicio probă de specialitate.

Apărarea a demonstrat că soluția de clasare este nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive.

Prima critică: ancheta a preluat necritic versiunea angajatorului. Clasarea s-a întemeiat, în esență, pe declarația dispecerului societății angajatoare. Potrivit acestuia, victimei nu i s-ar fi cerut să intervină personal, ci s-ar fi intenționat apelarea la o firmă specializată. Organele de urmărire penală au validat această susținere fără nicio verificare, reducând cauza la cuvântul angajatorului împotriva cuvântului victimei.

A doua critică: probele contrazic versiunea angajatorului. Desfășurătorul convorbirilor telefonice, obținut de la operatorul de telefonie mobilă, arată că, după convorbirea din 3 februarie 2025, ora 20:54, dispecerul nu a mai contactat victima. Următorul apel a avut loc abia pe 4 februarie 2025, la ora 10:26, și a fost inițiat de victimă, după ce aceasta își revenise din starea de inconștiență. Nicio firmă specializată nu a fost solicitată și niciuna nu s-a prezentat la fața locului. Rezultă că angajatorul a lăsat un lucrător singur, noaptea, în condiții extreme, să execute o operațiune periculoasă. Timp de aproape 14 ore, acesta nu a mai verificat nici măcar dacă lucrătorul său este în viață. Apărarea a arătat, totodată, că angajații societății pot confirma că asemenea dispoziții reprezentau o practică frecventă în cadrul societății. Această probă a fost ignorată de organele de urmărire penală.

A treia critică: s-a omis verificarea obligațiilor angajatorului. Nu a fost cercetat modul în care angajatorul și persoanele din structura sa de conducere și coordonare și-au îndeplinit obligațiile impuse de Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă. Potrivit acestei legi, angajatorul are obligația de a asigura securitatea și sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă. Invocarea unei rafale de vânt ca „factor imprevizibil” este lipsită de orice fundament, în condițiile în care riscurile meteorologice erau evidente și cunoscute în momentul în care activitatea a fost organizată.

A patra critică: soluția a fost prematură. Nu a fost dispusă o expertiză medico-legală. Constatarea lipsei elementului material al infracțiunii a reprezentat, astfel, o anticipare nepermisă a rezultatului unei probe de specialitate obligatorii.

Apărarea a subliniat că menținerea soluției ar fi echivalat cu validarea unei anchete incomplete. Ar fi însemnat, totodată, transferarea integrală asupra victimei a consecințelor unei activități organizate exclusiv în interesul angajatorului. Angajatorul a încercat să se sustragă de la răspundere, construind o stare de fapt în care culpa să fie reținută exclusiv în sarcina angajatului.

SOLUȚIA INSTANȚEI

În temeiul art. 341 alin. (6) lit. b) Cod procedură penală, judecătorul de cameră preliminară a dispus:
– admiterea plângerii;
– desființarea soluției de clasare;
– trimiterea cauzei la procuror în vederea completării urmăririi penale.

Totodată, în temeiul art. 275 alin. (3) Cod procedură penală, a fost înlăturată obligația petentului la plata cheltuielilor judiciare. Soluția este definitivă. Parchetul urmează să completeze urmărirea penală potrivit motivării, care va fi comunicată ulterior.

„Soluția instanței sancționează o anchetă care a pornit de la concluzie în loc să pornească de la probe. Un angajator care trimite un lucrător să execute singur, noaptea, la -15 grade, o operațiune periculoasă, și apoi nu îl mai caută până a doua zi, nu poate invoca vântul drept cauză a accidentului. Vom urmări ca, de această dată, urmărirea penală să clarifice complet împrejurările și răspunderea persoanelor obligate să asigure securitatea muncii”, a declarat av. Bogdan Ilea.

Precizare: comunicatul prezintă susținerile apărării și soluția instanței. Până la stabilirea definitivă a răspunderii, persoanele vizate beneficiază de prezumția de nevinovăție.

Contact:
Cabinet de Avocat Ilea George-Bogdan
Zalău, str. Tudor Vladimirescu, bl. Flora, ap. 2, parter, jud. Sălaj
Tel./fax: 0260 619 381 | Mobil: 0740 019 382