A scăpat din INFERN! Povestea dramatică a unei refugiate din Odessa, cazată la Zalău: a așteptat de 3 ori în vamă, bombardată de ruși

Am stat ieri seară de vorbă cu o familie de ucraineni refugiați, cazați la Complexul Vegas din Zalău. Ne-au rugat încă de la bun început să fim discreți în a publica imagini clare cu aceștia, din motive de securitate personală, de aceea, am realizat strict o fotografie din profil. Ne-au povestit toată drama prin care trec și putem afirma că au scăpat din infern.

Alena Pilipenko are 40 de ani, este din Odessa, și s-a pornit la drum alături de mama sa în vârstă de 60 de ani și copilul care a împlinit 14 ani. Zalăul a fost doar un punct de tranzit, unde să se odihnească după trei zile de teroare prin care au trecut. Au primit găzduire la Bogdan Ilieș. Acesta le-a oferit un loc cald și primitor, unde să se poată caza. Mai mult, alți oameni cu suflet mare din Zalău le-au făcut plinul de combustibil la mașină, alții au ajutat financiar familia, iar cei de la localul Drimos au fost săritori cu mâncarea pentru cei trei refugiați.

Alena ne-a povestit că este agent de turism în Odessa. Turismul mergea foarte bine în orașul de la Marea Neagră până când a venit pandemia de coronavirus. Acum, pe când lumea s-a vaccinat și s-au ridicat din restricții, a venit războiul, ne mărturisește, vizibil emoționată, femeia. În oraș sunt în continuare turiști veniți în special din zona Argentina, Brazilia, Mexic, care deocamdată sunt blocați în oraș.

Ea a reușit să scape, alături de mama sa și de copilul său. S-au pornit la drum, însă socoteala de acasă nu a fost aceeași cu cea din târg, așa cum spune o veche vorbă românească. Ajunsă la vama spre Republica Moldova a trebuit să aștepte zece ore, iar pe când credea că va reuși să scape, a sunat alarma de atac aerian al rușilor, iar bombardamentele s-au auzit până la vamă.

„Am fugit în toate direcțiile să ne adăpostim pentru că suna alarma aeriană, asta după ce am stat 10 ore la vamă pentru a aștepta”, ne-a mărturisit femeia.

A scăpat cu bine de atacul aerian, apoi s-a pus iar în coloană la vama dintre Ucraina, zona Odessa și Republica Moldova. A așteptat 20 de ore, pentru că sunt foarte mulți cetățeni din zonă care fug din calea războiului. Nu a avut șansă nici de această dată pentru că din nou a sunat alarma.

„Am fugit iar de bombardament pentru a scăpa cu viață”, ne spune Alena.

A treia încercare a fost și cea datorită căreia Alena și familia acesteia a reușit să treacă punctul de frontieră și să ajungă în Republica Moldova. De acolo a fost un drum lung și anevoios până în România, în zona Transilvania. A cerut ajutor din timp. S-a adresat Yuliei, tânăra ucraineancă care-și ajută semenii ajunși în această zonă. Cu sprijinul Yuliei a primit cazarea, hrană și resurse pentru a-și continua drumul spre Occident, acolo unde are o parte din familie. De altfel, Yulia a fost și cea care ne-a ajutat cu traducerea acestui material și a facilitat înțelegerea între noi din limba română în ucraineană.

Mama Alenei este pensionară, fost cadru didactic și profesor de pian. Au fugit din calea războiului și speră că totul se va termina curând. Și-au lăsat în urmă, la Odessa, așa cum ne-au mărturisit acestea, o parte din familie, cunoștințe, colegi, care apără orașul cu arma în mână.