Președinta OFSD Zalău, Larisa Ciupe, încurajează implicarea neoprotestanților în politică: „avem acest drept și această responsabilitate”

Președinta OFSD Zalău, Larisa Ciupe, de religie neoprotetantă, a transmis un mesaj public în care susține că neoprotestanții ar trebui să fie mai implicați în viața civică și politică, argumentând că participarea la procesul decizional reprezintă o responsabilitate față de comunitate și nu o căutare a puterii sau a privilegiilor.

Fosta președintă a TSD Zalău afirmă că neoprotestanții au aceleași drepturi și obligații ca orice cetățean al României și că nu ar trebui să renunțe la posibilitatea de a contribui la dezvoltarea societății prin implicare publică. „Răspunsul meu este: DA! Nu pentru putere. Nu pentru privilegii. Nu pentru interese personale. Ci pentru responsabilitate”, a transmis Larisa Ciupe.

În opinia acesteia, credința nu îi îndeamnă pe creștini la pasivitate, ci la implicare responsabilă în societate, inclusiv în domeniul politic. Ea consideră că, în lipsa oamenilor cu principii și valori solide, deciziile vor fi luate de alții.

Larisa Ciupe susține că politica nu trebuie privită ca un compromis cu valorile creștine, ci ca o oportunitate de a promova în spațiul public principii precum adevărul, dreptatea, respectul, responsabilitatea și grija față de cei vulnerabili. Totodată, aceasta afirmă că România are nevoie de creștini implicați în toate domeniile de activitate, inclusiv în administrația publică și în funcțiile de decizie.

În mesajul său, președinta OFSD Zalău subliniază că Biserica și statul au roluri distincte, însă credincioșii sunt chemați să fie prezenți în toate domeniile societății, inclusiv acolo unde se elaborează legi și se iau decizii care influențează viața comunităților.

„Neoprotestanții nu sunt cetățeni de rangul al doilea. Suntem parte a acestei țări, iubim România și avem dreptul, dar și responsabilitatea, de a contribui la binele ei”, afirmă Larisa Ciupe.

În încheiere, aceasta spune că implicarea civică și politică nu ar trebui să fie privită ca un motiv de rușine, ci ca o oportunitate de a avea o influență pozitivă asupra societății și de a contribui la construirea unui viitor mai responsabil pentru generațiile următoare.