FOTO. Satul din Sălaj unde timpul s-a oprit în loc, la propriu

În capătul județului, pe granița spre Cluj, timpul parcă s-a oprit în loc. Un peisaj dramatic, desprins parcă din filme, ți se deschide în față atunci când ajungi la Cubleșu, ultimul sat din județ spre Cluj, undeva, pe un drum prea puțin circulat.

Încă de când intri în sat te întâmpină o atmosferă dezolantă. Înainte de intrarea oficială în sat, poți vedea o clădire de mari dimensiuni pusă la pământ de vremea nemiloasă și de timpul care s-a abătut asupra sa. Apoi, pe un stâlp de electricitate stă o tăbliță pe care apare numele satului – CUBLEȘU – alături de drapelul României și al Uniunii Europene. Cele două, tăblița și stâlpul de electricitate funcțional, sunt singurele semne că totuși, mai există suflete care își duc traiul în acest sat.

Apoi, după câțiva pași, atât pe stânga, cât și pe dreapta, de-a lungul drumului stau numeroase case abandonate. Timpul parcă este oprit în loc. Mașinile celor care cândva au locuit aici sunt neclintite, unele acoperite de vegetație. Antenele pentru programele TV sunt și ele bine ancorate în pereții caselor care stau să cadă. Peisajul te întoarce în timp, pentru că multe din construcții datează de zeci sau poate chiar sute de ani.

Satul are și o încărcătură istorică, pe care cei câțiva locuitori o știu prea bine, fiind povestea unui sat glorios, dar care stă să dispară. De altfel, la ultimul recensământ, din 2011, în sat mai existau doar 23 de locuitori. Nu știm însă exact numărul celor care au reușit să mai treacă și în acest nou deceniu și să răspundă „prezent” la noua strigare de la recensământ.

Satul a fost atestat documentar pentru prima dată în anul 1320 sub numele de Kublus, însă descoperirile arheologice arată că prin această zonă a trecut în Antichitate drumul lui Traian, un drum de importanță strategică, folosit și în Al Doilea Război Mondial. De altfel, pe unele case se mai pot vedea urmele proiectilelor care au lovit satul. De altfel, în centrul satului există și un monument închinat eroilor din Război.

În sat există și o biserică de lemn ce este datată de la finele secolului al XVIII-lea, pictată în anul 1775.