Destin INUMAN: copiii din Sălaj care nu au avut niciodată jucării. Mama se chinuie să îi crească muncind cu ziua prin sat

Sunt patru frați. Cel mai mare merge cu ziua la muncă prin satul lor – Doba, din comuna Dobrin. Ceilalți sunt prea mici pentru a munci. Trăiesc toți într-o cameră de cinci metri pătrați.

Au doar două paturi și o sobă unde se încălzesc și își fac de mâncare. Tata nu era acasă atunci când am ajuns la ei în cadrul proiectului „Sălajul Faptelor Bune”. Deși era duminică, stâlpul casei era plecat la muncă în sat. Orice face, doar să mai câștige un ban să le paotă cumpăra ceva copiilor.

Și mama mai muncește. Grijește de vaci, pentru a face un leu cât să cumpere o pâine în casă. În rest, trăiesc din ce pot. Cei trei copii sunt crescuți de mamă. Băiatul cel mare are 17 ani și deja a abandonat școala. Are camera lui, puțin mai mare și bine pusă la punct. Curată și îngrijită. Și el muncește, atât cât știe și poate pentru a se putea întreține fără a le mai cere părinților ajutor.

Frații lui mai mici ne surprind atunci când le ducem un sac de jucării și ne spun, printre câteva suspinde, că nu au avut niciodată jucării. Nici de Moș Crăciun nu prea știu.

În loc de jucării bat câmpii, iar în loc de internet și telefon merg alături de mama lor la treburile pe care le are. Acesta este destinul lor prea trist.

S-au bucurat însă nespus de mult atunci când au pus mâna pe un ursuleț de pluș și pe o napolitană. Dulcele gustat la ora 12.00 când am ajuns noi la ei a fost mic-ul lor dejun, asta pentru că e greu traiul pe pășune, marginalizați la limita satului, undeva unde să nu încurce pe nimeni.