Cuvântul de bun-venit al vicarului Claudiu Nechita la întronizarea Episcopului Sălajului, Benedict

Părintele vicar al Episcopiei Sălajului, Claudiu Nechita este cel care a rostit cuvântul de bun-venit către Episcopul Sălajului, Benedict, la întronizarea acestuia.

Îl vom publica în totalitate, așa cum a fost acesta transmis:

„Toate câte a grăit Domnul le vom face şi le vom asculta!” Ieșire, 24,7
Înaltpreasfinția Voastră, Preasfințiile Voastre, Înalt onorate oficialități, iubiți frați întru Hristos,
Astăzi, prin voia lui Dumnezeu și rânduiala Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, trăim un moment de o profundă însemnătate duhovnicească: așezarea unui nou păstor la cârma acestei eparhii, în persoana Preasfințitului Părinte Benedict , un eveniment major în istoria ortodoxiei sălăjene, ce nu trebuie a fi înțeles doar ca o schimbare administrativă, ci ca un mod vizibil prin care Dumnezeu se face simțit ca prezență vie, dinamică și lucrătoare în cele mai intime și mai sensibile fibre ale bisericii noastre locale, întrucât „Episcopul este în Biserică şi Biserica în Episcop” după cum, pe bună dreptate spunea Sfântul Ciprian al Cartaginei în Ep. 66,8.

Preasfințite Părinte Benedict, sunteți trimis în Episcopia Sălajului ca un arhipăstor, asemenea lui Moise și așa cum toiagul său a fost semnul minunilor dumnezeiești, tot astfel și toiagul arhieresc pe care îl purtați astăzi este simbolul harului care vă însoțește în această misiune sfântă, semn al călăuzirii și al purtării de grijă a lui Dumnezeu față de noi. Insă, dacă suntem pe deplin incredințați de cuvântul ce v-a dat azi mandat:, Du-te, și spune-le că Eu te-am trimis!” (Ieșire 3:14), suntem și pe deplin preocupați de a face și noi făgăduința pe care evreii au făcut-o înaintea lui Moise, prietenul lui Dumnezeu: „Toate câte va grăi Domnul (prin tine) le vom face şi le vom asculta!” (Ieșire, 24, 70).

Vă întâmpinăm cu inimi deschise, căci în persoana Preasfinției Voastre vedem chipul ierarhului tânăr, plin de râvnă, de înțelepciune și de dragoste jertfelnică pentru Biserică și poporul ei, „omul ce odihnește” (II Timotei 1:16) care aduce pace, echilibru și înnoire duhovnicească.
Săptămâna trecută, după Sfânta Liturghie oficiată de Preasfinția Voastră, în Capela Facultății de Teologie „Nicolae Ivan” din Cluj-Napoca, am împărtășit conducătorului școlii doctorale faptul că, văzând atâtea lacrimi, atâta emoție și regrete generate de plecarea Preasfinției Voastre, tare mi-aș fi dorit ca să pot să îmi împrumut ochii fiecărui sălăjean în parte pentru ca în acest fel să vă cunoască, să vă aștepte și să vă prețuiască. „Atunci împrumută cuvinte și fă tu cunoscută dragostea pe care clujenii i-o poartă Preasfințitului!.” mi-a sugerat părintele profesor. Azi însă, mai mult decât a vorbi despre motivul pentru care atât de mulți fii duhovnicești ai Arhiepiscopiei Clujului sunt alături de noi, țin să vă încredințăm că și noi, sălăjenii, suntem capabili să vă arătăm și prețuire și dragoste și ascultare și, precum odinioară poporul Ierusalimului a strigat la intrarea Domnului: „Binecuvântat este cel ce vine în numele Domnului!” (Psalmul 117:26), așa vă întâmpinăm și noi – cu smerită recunoștință și cu nădejdea unei păstoriri rodnice.

Fie ca arhipăstorirea ce începe astăzi să fie una luminată de harul lui Dumnezeu, binecuvântată cu înțelepciune și întărită de dragostea și rugăciunile celor pe care îi veți păstori!

În numele întregului cler, al cinului monohal și al poporului binecredincios al Episcopiei Sălajului, vă spunem Bun venit, Preasfinția Voastră!