VIDEO IMPRESIONANT. Cum trăiește unul dintre cei mai izolați români. Pustincul neștiut din Sălaj, singur, în inima pădurii

Peste trei ore merge pe jos prin pădure, apoi pe dealuri și prin văi pentru a ajunge la magazinul sătesc din Cristolț, unde mai schimbă o vorbă cu cineva. Nu vrea însă să părăsească mijlocul pădurii, acolo unde și-a trăit toată viața. Este fără doar și poate unul dintre cei mai izolați români și cel mai izolat sălăjean.

Grigore Crecan are 72 de ani. S-a născut, a crescut și își mai duce încă zilele izolat, pe un deal unde doar câteva animale pe care le crește îi alină singurătatea. Nu a fost niciodată căstorit, pentru că nu are nevoie de mulți oameni în prezența sa. Se trage totuși dintr-un neam destul de numeros.

Cea mai aproape casă de el este la mai bine de jumătate de oră de mers pe jos. Și aceea este izolată, dar puțin mai apropiată de sat. Acolo locuiește una dintre surorile sale.

Am ajuns la el în cadrul campaniei de Crăciun – „Sălajul Faptelor Bune”. Ne-a surprins ospitalitatea sa, dar și faptul că deși este izolat, păstrează tradiția. Și-a împodobit bradul cu bomboane de ciocolată, că „poate, poate, trece cineva pe aici, măcar popa cu crucea de Bobotează”.

Crește animale. Capre și vaci. Cal nu vrea să-și cumpere pentru a ajunge mai repede în sat, pentru că îi place acolo, în vârf de munte. Susține că nu îi trebuie vecini, ca să nu îl streseze nimeni.

Are electricitate, însă doar un radio conectat la postul național, cât să mai audă știrile. A avut și un telefon, dar pentru că l-a ținut afară, ca să „nu mă radieze”, i s-a defectat.

„Stau aici singur că îmi place. E mai bine. Nu te contrazice nimeni. Am doar câinii, vacile și porcii aici, să nu am treabă cu alți oameni”, ne mărturisește bărbatul.

Cu o mașină de teren, pentru a ajunge acasă la Grigore trebuie să mergi aproape 10 kilometri pe dealuri.

Cea mai bună rută este pe creștetul dealului denumit popular „Nadiș”, pe lângă stâlpii de electricitate. Creasta dealului este destul de îngustă, iar cât privești atât în stânga, cât și în dreapta, priveliștea îți taie răsuflarea, putând vedea în zilele senine inclusiv orașul Jibou. Odată ajuns în cel mai înalt punct al dealului, trebuie să virezi într-o râpă, prin pădure. Aici e și locul unde parchezi mașina, pentru că oricât de pregătită ar fi, nu poate intra prin pădurea deasă care trebuie urmată până la acesta acasă.