FOTOREPORTAJ. O nuntă ca-n povești la Zalău. Tradiții de peste Prut, invitați din Germania și o poveste fascinantă de dragoste care a adus două culturi împreună

La începutul lunii octombrie, Zalăul a fost gazda unei nunți ca-n povești, în care tradițiile moldovenești, muzica românească și germană și emoția revederii au adus împreună oameni și culturi aparte. Sanda și Jonas Hubinger, doi tineri medici care s-au cunoscut în timpul rezidențiatului, într-o clinică universitară din Germania, au ales să-și sărbătorească povestea de dragoste în Zalău, orașul în care mireasa și-a petrecut copilăria, alături de familie și de prietenii care le-au marcat viețile. Ea are rădăcini românești, ucrainene și rusești, el germane, indiene și portugheze, iar nunta lor a devenit o întâlnire între lumi diferite, unite prin aceleași emoții și valori. Aproape 60 de invitați au venit din Germania pentru a descoperi obiceiuri păstrate din generație în generație, de la întâmpinarea mirilor cu pâine și sare și colacul miresei, până la despodobitul miresei și darea zestrei. În spatele acestei sărbători s-a aflat și povestea unei familii stabilite în Sălaj în urmă cu 25 de ani, când medicul ginecolog Artur Focșca a venit la Zalău pentru un loc de muncă, fără să-și imagineze că aici fiica sa va crește, își va construi drumul spre medicină și va reveni, într-o zi, pentru una dintre cele mai importante sărbători ale vieții sale. A fost o nuntă în care tradițiile de peste Prut au prins viață, prieteniile au devenit din nou familie, iar Zalăul s-a transformat, pentru o seară, în locul de întâlnire al României, Republicii Moldova și al Germaniei.

Pentru medicul ginecolog Artur Focșca, tatăl miresei, cât și pentru mama acesteia, Rodica, nunta fiicei a însemnat mai mult decât o zi de sărbătoare. A fost momentul în care s-au întâlnit toate firele unei povești începute cu peste 25 de ani în urmă: mutarea la Zalău, prieteniile legate aici, copilăria Sandei, performanțele sale sportive, anii de studiu în Germania și, în cele din urmă, întâlnirea cu omul alături de care a ales să-și construiască viitorul.

Pentru miri, adevărata bucurie a fost să-i aibă alături, în același loc, pe toți oamenii care le-au marcat viețile. La mese s-au întâlnit prieteni din România, din Republica Moldova și din Germania, oameni care i-au cunoscut în copilărie, în anii studenției sau în momentele în care viața i-a purtat departe de casă. Iar poveștile lor au fost, în sine, o demonstrație a felului în care prieteniile pot trece peste granițe, limbi și diferențe culturale.

Povestea familiei Focșca în Sălaj a început în urmă cu un sfert de secol. Artur Focșca își începuse activitatea de medic ginecolog la Spitalul din Târgu Lăpuș, în Maramureș, însă, după numai șase luni, a primit o ofertă de muncă în Zalău. A venit aici împreună cu familia și de atunci s-ai stabilit aici.  Sanda, avea atunci doar patru ani.  A urmat grădinița, apoi școala primară, într-o clasă cu profil german. Părinții au încurajat-o de timpuriu să învețe limbi străine, convinși că acestea îi vor deschide mai multe drumuri în viață. Tot la grădiniță s-au legat și primele prietenii importante ale familiei. Părinții unei colege de grupă au devenit atât de apropiați, încât relația lor a depășit de mult granițele unei simple prietenii. Mai târziu, anii petrecuți în primul bloc ANL din Zalău au adus alte legături trainice, într-o comunitate de familii tinere care își împărțeau bucuriile și greutățile. La fel și prietenii din cartierul Ortelec care le-au devenit ca și frați sau surori; dar și primii colegi de muncă de la Salvosan sau Raiffaisen, care au dat dovadă de calități umane deosebite și oameni cu care au rezonat de la prima vedere. Aceste prietenii aveau să fie prezente și la nunta Sandei, demonstrând că unele legături începute în copilărie rezistă zeci de ani.

Povestea Sandei și a lui Jonas îmbină dragostea, ambiția și întâlnirea a două culturi. Jonas a studiat medicina la Szeged, în Ungaria, unde a descoperit cultura est-europeană, față de care a dezvoltat o afinitate aparte. Ulterior, și-a continuat studiile la Magdeburg, în timp ce Sanda a studiat medicina la Universitatea Heinrich Heine din Düsseldorf. Drumurile lor s-au intersectat în timpul unui stagiu de practică la Clinica de Dermatologie din Wuppertal, unde a început povestea lor de dragoste și un parcurs pe care aveau să-l continue împreună.

Astăzi, ambii sunt medici rezidenți în dermatologie: Jonas la Wuppertal, iar Sanda la prestigioasa Clinică Universitară din Bochum, una dintre cele mai mari clinici de dermatologie din Europa, unde a reușit să obțină un post în condițiile unei concurențe intense.

La baza reușitei Sandei stau educația primită la liceul german din Satu Mare, disciplina dobândită prin karate și perseverența cultivată încă din România.

Deși și-a construit viitorul în Germania, Sanda rămâne profund atașată de tradițiile și rădăcinile sale, revenind acasă ori de câte ori are ocazia.

Pentru ea, adevăratul succes nu înseamnă doar cât de departe ai ajuns, ci și să nu uiți niciodată de unde ai plecat.

Unul dintre cele mai frumoase lucruri din povestea Sandei și a lui Jonas este felul în care oamenii întâlniți de-a lungul vieții au ajuns să se cunoască și să se apropie între ei. Sanda a rememora primele întâlniri ale soțului ei cu România și cu obiceiurile de aici. Sorina și Radu, nașii lor din Ardeal, au fost primii vecini români pe care Jonas i-a cunoscut. Deși nu vorbea limba și nu înțelegea prea bine ce se întâmplă în jurul lui, a fost primit din prima clipă ca un om al casei.

Au urmat experiențe pe care mireasa le-a povestit cu umor: cafele de dimineață care se transformau în întâlniri cu tot mai mulți vecini, apoi în petreceri cu pălincă, dans și karaoke. Pentru Jonas, acestea au fost primele lecții despre ospitalitatea românească, învățate nu din cărți, ci direct, în mijlocul oamenilor. La rândul ei, Sanda a avut parte de un sprijin asemănător atunci când a plecat la 18 ani în Düsseldorf, pentru facultate. Cristian și Noela, care aveau să-i fie ulterior nași, au ajutat-o să se descurce într-o țară nouă, inclusiv cu formalitățile administrative și înregistrările necesare. Pentru o tânără ajunsă singură într-un oraș străin, gesturile lor au însemnat mult mai mult decât un ajutor practic.

La nuntă au fost prezente și Lalia și Daiana, prietenele apropiate ale mirilor, care le-au devenit martore. Lalia și Jonas își construiseră prietenia încă din facultate, în timp ce Daiana a devenit pentru Sanda, de-a lungul anilor, ca o soră.Aceste istorii au dat serii o semnificație aparte. Nu era vorba doar despre o reuniune de familie, ci despre întâlnirea unor oameni care, în momente diferite ale vieții, au ales să fie alături de cei doi tineri.Familia a dorit ca nunta să păstreze tradițiile strămoșești, dar să fie și o experiență în care invitații veniți din Germania să se simtă parte din sărbătoare.

Aproximativ 60 de persoane au venit din Germania, iar pentru mulți dintre ei vizita a reprezentat prima ocazie de a descoperi România. De aceea, fiecare detaliu a fost gândit astfel încât nunta să spună o poveste despre familie, rădăcini și ospitalitate. Restaurantul „Transilvania” din Zalău a devenit locul în care ideile familiei au prins contur. Mesele lungi, așezate după modelul celor de odinioară, preparatele cu specific moldovenesc, zona amenajată pentru dans și barurile de cocktailuri și dulciuri au completat decorul. Chelnerii au purtat ii tradiționale, în timp ce servirea berii a primit o notă germană, în spiritul Oktoberfest. Bucatele au fost pregătite cu grijă, Rodica Focșa implicându-se în realizarea unor preparate inspirate din bucătăria de peste Prut. Muzica a trebuit să unească toate aceste lumi. Alegerea familiei a fost Andrei Ciobanu Band, din Bacău, care a pregătit un repertoriu variat, cu muzică populară, melodii îndrăgite în Ardeal și Moldova, dar și cântece germane.

Pentru dansurile tradiționale, familia a ales ansamblul „Hecenii”, condus de coregraful Dionisie Cobîlaș, din Sîngerei, Republica Moldova, cunoscut publicului și prin participarea la emisiunea „Românii au talent”. Așa se face că nunta a devenit o sărbătoare în care muzica, dansul și gastronomia au făcut legătura între culturi, fără ca tradițiile românești să-și piardă autenticitatea.

Sanda a găsit și o modalitate amuzantă de a-i pregăti pe invitații străini pentru întâlnirea cu tradițiile românești. Aceasta le-a explicat celor veniți din Germania că la o horă moldovenească nu prea există varianta de a refuza dansul odată ce ai fost prins de mâini. Jonas a descris, cu umor, hora tradițională drept un fel de „dans al crabilor”, o comparație care a stârnit zâmbete și care a ilustrat perfect felul în care diferențele culturale pot deveni motive de apropiere.

Mireasa le-a transmis invitaților și o altă lecție, pe care a numit-o filosofia românească: atunci când ai impresia că nu mai poți, mai poți încă puțin. Participanții au descoperit inclusiv  rigoarea germană în organizarea evenimentelor: o nuntă din octombrie începe, de fapt, cu aproape un an înainte, când concediile sunt aprobate, biletele de avion cumpărate și există deja un plan alternativ pentru eventualele întârzieri. Dincolo de glume, mirii au transmis un mesaj simplu: în ciuda diferențelor de limbă și de obiceiuri, oamenii se pot înțelege atunci când există deschidere și dorința de a se bucura împreună.

Ritualurile tradiționale au fost păstrate în ordinea lor, așa cum se obișnuia și la nunta părinților miresei. Mirii au fost întâmpinați cu pâine și sare, au urmat legatul nașilor, colacul miresei, darul nașilor, despodobitul miresei și transmiterea zestrei. Fiecare moment a purtat o semnificație aparte. Colacul miresei simbolizează pregătirea acesteia pentru viața de familie, în timp ce zestrea reprezintă sprijinul oferit de părinți, nași și apropiați la începutul unui nou drum.

Unul dintre cele mai emoționante momente a fost despodobitul miresei. Sanda a ales să transforme acest ritual într-un omagiu adus femeilor pe care le admiră și care au avut un rol important în viața sa. Gestul a impresionat invitații, iar emoția s-a simțit în întreaga sală. Pentru familia Focșca, aceste obiceiuri nu sunt simple momente de spectacol, ci o moștenire care merită păstrată și transmisă mai departe. Tatăl miresei a încercat, de-a lungul anilor, să ducă tradițiile copilăriei și în viața copiilor săi și a comunităților în care a trăit.

Nunta a fost, astfel, și o lecție despre memoria familiei, despre obiceiurile care ne definesc și despre felul în care ele pot fi reinterpretate fără să-și piardă sensul.La finalul serii, după muzică, dansuri, bucate și emoții, a rămas imaginea unei nunți care a reunit oameni din mai multe țări, dar care s-au simțit parte din aceeași familie.

Pentru Sanda și Jonas, a fost sărbătoarea iubirii lor și a oamenilor care i-au însoțit până aici. Pentru părinții miresei, a fost împlinirea unei povești începute cu mulți ani în urmă, când au ajuns în Zalău fără să știe cât de puternice vor deveni legăturile construite în acest oraș.

Medicul Artur Focșca a privit nunta ca pe o confirmare a faptului că oamenii întâlniți de-a lungul vieții pot deveni o adevărată familie, indiferent de locul din care provin. Iar tradițiile păstrate cu grijă au fost modul prin care familia a ales să le mulțumească tuturor și să le arate o parte din lumea din care vine. În seara aceea, Zalăul a fost locul în care s-au întâlnit România, Republica Moldova și Germania, într-o sărbătoare în care diferențele culturale nu au separat, ci au adus oamenii mai aproape.

Iar mesajul miresei a rezumat cel mai bine spiritul întregului eveniment: atunci când oamenii dragi sunt împreună, există o limbă pe care o înțelege toată lumea — voia bună.

Organizarea unei nunți care să îmbine tradițiile moldovenești cu elemente din cultura germană a presupus multă muncă, atenție la detalii și colaborarea mai multor oameni. Familia a găsit sprijin la Restaurantul „Transilvania” din Zalău, unde directorul Stelian Ilea, managerul Cătălina Cadar și șefa bucătăriei, Erzsébet Kulcsár, au contribuit la punerea în practică a ideilor mirilor și ale părinților acestora. De pregătirea atmosferei de petrecere au ținut și barurile de cocktailuri, coordonate de Pityu Budai, în timp ce meniul cu specific de peste Prut a fost pregătit cu implicarea soției medicului.

Muzica a fost asigurată de Andrei Ciobanu Band, formație din Bacău care a pregătit un repertoriu adaptat invitaților din România și Germania. Pentru momentele de dans popular, familia a ales ansamblul „Hecenii”, din Sîngerei, Republica Moldova, condus de coregraful Dionisie Cobîlaș. Organizarea întregului eveniment a fost coordonată cu ajutorul Alexandrei Barbuș, iar starostele Adrian Tăuț a avut grijă ca tradițiile și semnificațiile obiceiurilor să fie explicate invitaților, inclusiv celor care nu cunosc limba română. Aranjamentele florale au fost realizate de „Cadoul Tău by Adriana Cherecheș”.

Casa de piatra, binecuvantare de la Dumnezeu si fericire familiei Hubinger Jonas si Sanda!