Cu așa șoferiță mai vrei să mergi cu mașina? Povestea Elisei, una dintre puținele femei șofer de transport persoane din Sălaj. A crescut în microbuzul tatălui, iar de la fetița care se juca în autogară a devenit frumoasa șoferiță care duce sălăjeni pe distanțe de sute de kilometri

Elisa Groza are 24 de ani, este din Jibou și de trei ani conduce microbuze pe trasee lungi și locale. Povestea ei începe însă cu mult înainte de a dobândi permisul de conducere. De când era copil, a crescut în cursele făcute de tatăl ei, șofer de transport persoane. Astăzi, cei doi sunt colegi și împart aceeași pasiune: meseria de șofer. Pentru Elisa, microbuzul nu a fost niciodată doar un mijloc de transport. A fost, încă din copilărie, locul în care a crescut.

Tatăl ei a fost șofer de autobuz de când îl știe. Iar atunci când era prea mică pentru a rămâne singură acasă, Elisa îl însoțea în curse. Anii au trecut, iar ceea ce pentru un copil era la început o aventură alături de tatăl său s-a transformat într-o adevărată pasiune.

„Am crescut în microbuz. Am mâncat în microbuz, am dormit în microbuz, mă jucam prin autogări cu ce apucam. Aveam câțiva anișori”, povestește Elisa.

În adolescență, Elisa a început să simtă tot mai mult că vrea să facă această meserie. Îi plăcea să conducă, îi plăcea lumea transportului și, atunci când a împlinit 18 ani, și-a luat permisul categoria B. Primul plan al Elisei nu a fost însă transportul de persoane. Și-a făcut categoriile C și E și a încercat timp de câteva luni să se angajeze ca șofer de camion.

Răspunsurile primite au fost însă aproape de fiecare dată aceleași. Era femeie și era începătoare. „Ești femeie și începătoare, nu ne putem risca”, era explicația pe care o auzea.

După mai multe încercări și după dezamăgirea acumulată, Elisa nu a renunțat la ideea de a avea un job în domeniu. A făcut categoria D, iar imediat după ce a finalizat-o s-a angajat ca șofer pe microbuz, la aceeași firmă la care lucra și tatăl ei – CentoTrans.  Așa au devenit colegi.

Elisa are acum trei ani de experiență în domeniu. A început la 21 de ani, într-o perioadă în care prezența unei femei la volanul unui microbuz nu era ceva obișnuit. La început, a avut de depășit numeroase obstacole. Era foarte tânără, iar oamenii nu erau obișnuiți să vadă o femeie conducând un mijloc de transport persoane.

„M-am luptat puțin cu sentimentul că nu aici îmi e locul, deși iubeam ce fac”, spune ea.

A continuat însă să conducă. Cu timpul, pasagerii s-au obișnuit cu prezența ei, iar după mai multe curse au început să apară și reacțiile pozitive. Complimentele primite de la oameni au făcut-o să înțeleagă că locul ei este, într-adevăr, la volan.

Astăzi face curse de transport persoane pe trasee precum Oradea, Timișoara și Cluj, dar și curse locale în Sălaj. Este printre puținele femei din județ care practică această meserie. Pentru Elisa, însă, nu este o povară. „Pentru mine să fac asta este o plăcere. Nu simt că aș munci din greu”, spune tânăra.

Poate cea mai frumoasă parte a poveștii este că Elisa nu a ajuns întâmplător la volan. A dus mai departe o pasiune pe care a descoperit-o alături de tatăl ei încă din copilărie. De la fetița care se juca prin autogări și era mai mică decât roata microbuzului, până la femeia care astăzi conduce singură sute de kilometri, drumul a fost unul construit pas cu pas.

„Este povestea unei fetițe mici, de câțiva anișori, care era mai mică decât roata microbuzului, care a ajuns să ducă mai departe această meserie și să facă curse cot la cot cu tatăl ei. Este o pasiune din tată în fiică.”

Iar mesajul ei pentru femeile care își doresc să intre într-un domeniu considerat încă al bărbaților este unul simplu: „Încurajez femeile să-și urmeze visele, indiferent de obstacole. Nu e ușor să intri în lumea bărbaților, dar trebuie să le faci față dacă ai făcut-o.”

Pe lângă meseria de șofer, Elisa este și instructor de fitness – două profesii care, la prima vedere, par foarte diferite, dar care, spune ea, se completează. La 24 de ani, Elisa continuă să conducă, să facă trasee lungi și să demonstreze că volanul unui autobuz sau al unui microbuz nu este rezervat bărbaților.

Iar povestea ei a început cu mult înainte să aibă permis: într-un microbuz, alături de tatăl ei, în cursele în care, copil fiind, descoperea fără să știe încă, meseria pe care avea să o iubească peste ani.